ZBOR IMPORTANT PENTRU ȘTIINȚĂ – S-A ÎNTORS PRIMA DUMBRĂVEANCĂ CU TRANSMIȚĂTOR

2016.05.26. 10:34

Efectivele de dumbrăveancă au suferit un regres numeric în întreaga Europă, dispărând complet din mai multe țări din vestul continentului. Pe moment, populația din Bazinul Carpatic poate fi considerată stabilă, fapt pentru care conservarea acesteia este indispensabilă pentru viitorul speciei în Uniunea Europeană.

Cartierele de iernare și rutele de migrație ale specie erau până în prezent doar foarte puțin cunoscute. Cu metoda clasică a inelării păsărilor cu inel ornitologic, în cele o sută de ani de activitate am putut aduna doar câteva date referitoare la regăsiri, însă nici o informație despre factorii periclitanți de-a-lungul traseelor de migrație.


Combinație de inele la dumbrăveancă (Foto: Orbán Zoltán).

Dumbrăvencele stau pe meleagurile noastre doar patru-cinci luni, petrecând majoritatea ciclului lor de viață cu migrația de toamă și de primăvară și cu iernarea pe continentul african. Pe traseul lor de câteva zeci de mii de kilometri, păsările au de înfruntat o sumedenie de pericole, de la vânătoarea ilegală, degradarea locurilor de popas și cele de iernare până la diminuarea surselor de hrană, nemaivorbind de alte cauze, rezultate în urma schimbărilor climatice, care anual duc la pierirea a foarte multe păsări. Cunoașterea mai în detaliu a rutelor de migrație, poate oferi un ajutor în diminuarea unor factori periclitanți atât de pe traseele de migrație cât și în locurile de iernat.


Dumbrăveancă (Foto: Tokody Béla).

Specialiștii Societății Ornitologice din Ungaria (MME), în cadrul proiectului LIFE+ „Conservarea dumbrăvencei în Bazinul Carpatic”, în vara anului 2015 au montat transmițătoare satelitare de tip PTT pe un număr de patru dumbrăvence adulte. Aceste dispozitive au o greutate de doar 4,5 grame, reprezentând mai puțin de 5% din greutatea corporală a păsării. În anul viitor, încă patru păsări vor fi echipate cu astfel de transmițătoare.

Două dintre aceste dispozitive (cele a lor „Kacor” și „Levente”) au funcționat doar o perioadă scurtă, astfel au furnizat doar informații referitoare la poziția unde se mișcau păsările în perioada de cuibărit.

Migrația celorlate două exemplare („Pétör” și „Csele”) a putut fi urmărită cu succes. Ambele păsări au părăsit locurile de cuibărit din Ungaria în prima săptămână a lunii septembrie. În doar șapte zile după ce au pornit spre drum, au trimis din nou semnale, care veneau de la o distanță remarcabilă de 4000 de km depărtare, din zonele de savană aflate la sud de Sahara. Acesteastă pustietate mare, cu arbori răsfirați, la sfârșitul verii, după ploile abundente devine un adevărat paradis, bogat în hrană și ascunzișuri pentru dumbrăvence. Nu este de mirare deci faptul, că păsările petrec aici în jur de o lună și jumătate, până la sosirea anotimpului secetos. Viteza de zbor a păsărilor diferă mult, în funcție de zona care trebuie străbătută în momentul dat. Astfel, regiunile dificile, cum ar fi deșerturile sau pădurile tropicale întinse sunt străbătute de dumbrăvenci mai repede, de multe ori fără opriri. Habitatele propice pentru hrănire sunt parcurse mai lent, păsările oprindu-se aici, migrația fiind întreruptă chiar pentru timp de câteva zile.


„Pétör” în mai 2016, la scorbura lui (Foto: Szűcs Péter).

„Pétör” și „Csele” au continuat drumul lor spre sud la sfârșitul lui octombrie, străbătând în doar câteva zile pădurile din zona ecuatorială, încetinind însă viteza de migrație în habitatele de savană din emisfera sudică. În cartierele de iernare propriu zise, aflate la nord de Deșertul Kalahari, respectiv Namibia și Botswana, au ajuns la începutul lui decembrie


Rutele parcurse de „Pétör” și „Csele” - pentru reactualizarea permanentă a locațiilor, dați clic pe hartă.

Prin intermediul transmițătoarelor am putut afla principala rută de migrație a păsărilor din Bazinul Carpatic și am dobândit informații despre cele mai importante zone de odihnă și repaos din timpul deplasărilor. Proiectului nostru privind studiul migrației s-au alăturat și partenerii BirdLife din Serbia, Bulgaria, Cipru și Israel. Conform rezultatelor din evaluările datelor satelitare referitoare la locurile de popas, membrii ai acestor organizații au cartat habitatele de aici și au identificat prezența factorilor periclitanți potențiali. Prin cunoașterea aceștor factori, partenerii pot începe soluționarea acestora cu informarea publicului și implicarea factorilor de decizie în vederea asigurării unor rute de migrație mai sigure.

„Pétör” a ajuns în data de 20 mai pe teritoriul Ungariei, a găsit pereche și a și ocupat imediat scorbura din Vásárhelyi-puszta, aflată pe raza Parcului Național Körös-Maros. „Csele” probabil va pleca la drum cu cel de al doilea val, staționând încă în Botswana.


„Pétör” cu perechea (Foto: Szűcs Péter). 

Pe lângă traseul exact, am mai aflat, că pe durata migrației de toamnă, păsările au parcurs distanța de 7000 km în timp de trei luni, iar cu ocazia migrației de primăvară, această rută a fost efectuată în doar două luni. Acesta se poate explica prin graba păsărilor, de a ajunge cât mai repede la locurile de reproducere și să înceapă cât mai devreme cuibăritul, care, de multe ori este cheia succesului de reproducere.  

Göcző Gabriella, Orbán Zoltán, Tokody Béla