RAPORT REFERITOR LA SUCCESUL DE REPRODUCERE LA DUMBRĂVEANCĂ, GRUPUL LOCAL BÜKK 2015

2015.08.20. 10:20

Anul trecut a fost foarte propice cuibăritului la dumbrăvenci în zonele controlate de către noi, dar și vara aceasta s-a încheiat cu rezultate bune, similare în ceea ce privește numărul perechilor stabilite și cel al puilor zburați.

În zona de lucru a grupului local de la Bükk, în acest an au fost controlate un număr de aproximativ 250-260 de scorburi artificiale. Munca de teren a început în data de 10 iunie, iar ultima zi în care am inelat puii a fost 30 iulie. În perioada de teren de vară am lucrat cu doi inelatori și nouă persoane, cu precădere în Câmpia Borsod (Borsodi-mezőség) și regiunea Heves de Sud (Dél-Hevesi Tájegység), dar am efectuat inelări și în zonele protejate și de protecție avifaunistică Kesznyéten, Bükkalja și Mátra (în aceste trei zone din urmă noi am pus pentru prima dată inele colore pe această specie).


Prima dumbrăveancă cu inel color în zona protejată Kesznyéten (Foto: Szitta Tamás).

În total au fost inelați  un număr de 214 pui de dumbrăveancă cu inel de metal ornitologic, iar dintre acestea, un număr de 198 au primit și inele colore. Cu o singură ocazie, la Egerlövő am reușit să prindem și un exemplar adult la scorbură, deși cu aceste ocazii nu am acordat importanță capturării păsărilor clocitoare.


Singurul exemplar adult prins la scorbură la Borsodi-mezőség (Foto: Szitta Tamás).

Mai mult de jumătate din cuiburile artificiale controlate de către noi au fost ocupate de dumbrăvencei, fiind considerate comune cuiburile cu 4-5 pui, dar, contrar anului trecut, în acest an nu am găsit cuib cu șase pui. Evident, și noi am constatat diferențe majore în stadiul în care se aflau pontele: erau cuiburi cu pui mari, gata de zbor, dar în același timp în alte cuiburi erau doar ouă. Nu am putut trage însă concluzii relevante care să dea răspuns la aceste diferențe mari în depunerea pontei între diferite zone. În general, cu puținele excepții se poate spune însă, că spre sfârșitul lui iunie-începutul lui iunlie pontele cu ouă erau deja practic inexistente.

Desigur, în scorburile artificiale amplasate de către noi au cuibărit și alte specii. Luând în considerare substratul cuibului (așternutul și materialul din cuib) pe care dumbrăveanca a depus ouăle, numeric, pe primul loc este graurul (Sturnus vulgaris). Pe toată perioada verii, graurii aveau ponte consecutive în scorburi, dumbrăveanca ocupând cuibul după ce puii de grauri au zburat, depunându-și oulăle pe materialul rămas în urma acestora. Locul doi în ceea ce privește materialul din cuib pe care specia noastră țintă depunea ouăle, a fost vrabia de câmp (Passer montanus). În unele cuiburi am găsit cuibărind chiriași precum cucuvea (Athene noctua) și ciuș (Otus scops). În cuiburile care au devenit deschise sau semideschise din cauza că acoperișul a căzut sau s-a deplasat (acestea au fost deja sau vor fi schimbate sau recondiționate) cuibăreau vântureii roșii (Falco tinnunculus). Pe lângă păsări, în unele cuiuri am notat și prezența viespilor și a albinelor, astfel de cazuri nefiind din fericire comune nici în Câmpia Borsod (Borsodi-mezőség) nici în zona Heves de Sud (Dél-Hevesi Tájegység). 


Pui de cucuvea (Foto: Szitta Tamás).

În scorburile controlate am găsit și curiozități care provin din rândul nevertebratelor. Erau cuiburi în care păsările au adunat moluște de apă (Planorbarius corneus), evidențiind faptul, că păsările vânau și în zone umede, mlăștinoase. În acest an, în mai multe zone am notat prezența în cuib a rămășițelor gândacilor rinocer (nasicorn) și al coropișnițelor. De asaemenea, și noi am remarcat prezența în mai multe cuiburi a diferitelor părților corporale de rădașcă (Lucanus cervus), date care servesc la o mai bună cunoaștere a prezenței acestei specii calificative pentru Natura 2000 în zona de administrare a Parcului Național Bükk. Insectele cele mai des întâlnite erau gândacii de trandafir, dar în câteva cazuri am întâlnit și specii de gândaci de flori. În repetate rânduri am întâlnit în cuiburi diferite specii de moluște de uscat, croitori, lăcuste, cosași, Carabide, Histeride, Scarabide, gândaci de iarbă și rămășițele ale altor insecte.


Rămășițe de naciscorn, gândaci de flori (stânga), și Scarabide (dreapta) (Fotografii: Hák Flóra).

În iunie am găsit la Borsodivánka un pui încă cu tecile penelor necrescute, care în timpul controlului înghițea o șopârlă. Arăta atât de ciudat cu coada de la șopârlă în gât, încât am crezut inițial că are în cioc o bucată de băț uscat.


Pui cu șopârla în gât la Borsodivánka (Foto: Golen Gerhárd).

Perioada de reproducere a unor specii protejate sau strict protejate se suprapun cu cea a dumbrăvencei. Nu demult s-a terminat inelarea șoimilor dunăreni (Falco cherrug) în zona de administrare a Parcului Național Bükk, când au început lucrările de teren la dumbrăveancă.  Dat fiind faptul, că în unele situații munca de teren s-a suprapus, echipa noastră, în această perioadă a lucrat cu mai mulți specialiști. Așa s-a întâmplar și în cazul activităților de inelare a acvilelor de câmp (Aquila heliaca) și a vântureilor de seară (Falco vespertinus).


Pui de vânturel de seară proaspăt inelat (Foto: Szitta Tamás).

Elanul noastră de la începutul sezonului de teren la dumbrăvenci a scăzut însă, când am realizat că, datorită exploziei populaționale a șoarecilor de câmp de anul trecut, în zonele controlate de noi s-au înmulțit mult și efectivele de jder de piatră (Martes foina), specie care reprezintă un pericol mare pentru dumbrăveancă. Acest lucru a fost confirmat și în teren, fiindcă din cele cinci cuiburi selectate pentru activități de inelare demonstrativă din zona Szentistván, trei au fost predate, cel mai probabil de către jderi. Cu ocazia controalelor am acordat atenție sporită indiciilor și urmelor care ne-ar ducea înspre confirmarea prezenței jderilor la cuiburi, cum ar fi urme de gheare când animalul s-a cățărat, urme de mușcări la gaura de intrare a scorburii pentru lărgirea acesteia. Suspiciunea nostră a fost confirmată, fiindcă în timpul controalelor de vară am găsit din ce în ce mai multe cuiburi prădate sau pui morți. În cazul puilor dezvoltați, deja acoperiți cu pene, dar foarte slăbiți sau morți, bănuim că păsările adulte sau un membru al cuplului a căzut victimă predației, cealaltă pasăre neputând asigura singură mâncare, îndeajuns încât să poată să hrăneacă puii până la părăsirea cuibului.


Pui de dumbrăveancă la inelare demonstrativă (Foto: Somoskői Péter). 

Am avut însă și cazuri de intervenții încununate de succes. Lângă localitatea Csány, din zona protejată Mátra am observat pui proaspăt zburați din cuib, însă unul dintre pui având vârsta de 28-29 zile scotea doar capul din scorbură, fără să iasă din acesta. La deschiderea scorburii artificiale am realizat, că un șnur s-a înfășurat pe piciorul păsării, ținând puiul strâns legat de materialul de cuib din fundul scorburii, făcând imposibil să părăsească cuibil. Am înlăturat șnurul înfășurat și am realizat că puiul era în condiție fizică bună, bine hrănit, ceea ce confirmă faptul, că părinții încă îl mai hrăneau regulat. Puiul eliberat a zburat fără probleme din cuib, alăturându-se fraților săi.    

În principiu se poate spune, că populația din zonele controlate de către noi stagnează, rezultatul controalelor din acest an au fost similare cu cele din anii anteriori; numărul ouălor nefertile nefiind nici ele mai numeroase decât în anii precedenți. Am constatat însă, că jderul reprezintă o problemă serioasă și ne gândim deja la metode a cărăr aplicare să aducă rezultatele scontate, apelând cu acest prilej la specialiști care au experiență în acest sens și ne pot da sugestii și indicații care sunt binevenite. Totodată, sperăm că marcarea individuală cu inele colore ale păsărilor să ne aducă rezultate deja în perioada imediat următoare, pe parcursul derulării proiectului, deși începând cu anul viitor nu vom inela un număr așa de mare de păsări cu această metodă.


Dumbrăveancă (Foto: Godó Laura). 

Controlale ne-au demonstrat, că de la an la an din ce în ce mai multe scorburi artificiale devin neadecvate, se deteriorează, necesitând reînlocuirea sau – după caz – recondiționarea lor.

De asemenea, am identificat zone noi, unde este necesară amplasarea de scorburi, habitatul devenind adecvat pentru a putea susține perechi de dumbrăveancă. Este foarte probabil, că metoda prin care se fixează o bucată de tablă metalică în jurul găurii de intrare a scorburii va diminua cazurile de predație a jderilor, fapt pentru care vom începe testarea acestor metode la unele cuiburi artificiale. 

La munca de teren au luat parte:

Golen Gerhárd, Hák Flóra, Kecskés Dóra, Kleszó András, Magos Gábor, Sasvári János, Sándor Szitta Imola, Sándor Csaba, Seres Nándor, Szitta Tamás și Zákány Albert.

Hák Flóra (Eger, 13 august 2015)

Air Jordan XXX 30 Shoes